As I said, we’re getting real. That means revealing and launch our projects, one at a time. First to be launched: Zvoner (www.zvoner.com).

What is it? A network of focused blogs on specific topics carefully picked. Why another network? Because we believe that the articles shouldn’t be written by a bunch of too-well-prepared-so-called-experts but by our users. This way they get exposure for their “personal brand”, business or products, as well as recognition on that subject.

I just finished reading Getting Real. Two words, dude: WOW! I don’t usually read books twice (actually the only book I’ve ever read twice was Tom Sawyer and Huckleberry Finn, at the age of 10 ), but I’m definitely gonna re-read this one when I get some spare time.

To make a long story short: it has changed my view on teamwork, web application building and so much more. It’s a must have book. Why? To make a long story short, again: We’ve been working on a few projects at Brainient, for the last six months. Although they are functional, we haven’t launched them yet ’cause “they’re not ready” or “let’s add this and that”.

But you know what? Why wait? These apps will never be perfect, anyway. So why not get real feedback on them? Why not let the users tell us what we’re missing or what we need to remove.

So stay tuned! Starting this week, we’re getting real!

De cele mai multe ori, vinerea trece foarte repede. Incerci sa check-uiesti tot ce ai de facut, gandindu-te in acelasi timp la cum o sa-ti petreci timpul in weekend.

Astazi: am fost la posta, experienta complet neplacuta. Am stat pe capul lui Misha (n-are blog… but he’s workin’ on it :)) ca sa termine un feature pentru unul din superproiectele Brainient, am lucrat la niste iconite, am mancat repede un sandwich la rotiseria de pe colt Dorobanti cu Stefan cel Mare.

Pe seara m-am intalnit cu Andressa la un nectar de piersici (berea - data viitoare. ok?) si am pus la cale un proiect top secret. A ramas ca trebuie sa-i trimit un mail lung cu detalii :P. Mai tarziu m-am vazut cu McCloud la o “bere informala”, cum zice Radu.

Si am facut toate astea gandindu-ma la ce o sa fac in weekend. M-am decis: maine trebuie sa termin Getting Real si sa vad The thing about my folks, iar duminica ma duc la o nunta.

Scurt/2: I love Fridays.

“Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul”. Nu stiu cine-a spus-o prima data, sau pe unde am citit-o, dar este cat se poate de adevarata.

Aseara a venit nenea postasul la usa si mi-a adus un aviz.

- Ati primit un plic prin prioripost
- Aha, si plicul unde e?
- Pai trebuie sa mergeti la posta sa il luati
- Pai daca-i prioripost, n-ar trebui sa mi-l aduceti dvs?
- Nu
- Ok, la revedere.

Astazi, pe la 11:00, m-am dus la posta ca sa iau minunatul plic. M-am pus la ghiseul unde scria “Prioripost avizat”. La coada… 3 sau 4 persoane. Am ajuns la ghiseu.

- Imi pare rau, trebuie sa mergeti alaturi la Mesagerie
- Aha, dar…
- Colega mea are plicurile. Acolo le gasiti

Am ajuns la Mesagerie, in incaperea alaturata. Am intrebat la unul din ghisee daca acolo se sta pentru “Prioripost avizat”. Mi-a spus ca da, asa ca m-am pus la coada de 10-15 persoane (oameni care vroiau timbre, alocatii, plateau facturi and so on)… cred ca era un fel de ghiseu universal. Nu-nteleg de ce, dar ma rog.

Toata afacerea a durat 45 de minute. Si asta pentru un plic pentru trimiterea caruia au fost platiti mai multi bani decat pentru un plic normal, dar pentru care trebuie sa stai la coada si sa pierzi timpul ca sa intri in posesia lui. Strange. Dar de fapt…. traim in Romania. Si asta ne ocupa tot timpul.

Pe vremea cand lucram la U, ma blocam in proceduri, memo-uri, aprobari si de multe ori ideile mele (geniale!) se blocau undeva in mijlocul procedurilor si nu mai ajungeam niciodata sa le aplicam.

Ieri mi-am dat seama (din nou) cat de bine e sa fii mic. Ca si echipa, business, om. De ce?

Ca si echipa: iti poti stabili prioritatile foarte repede si eficient, poti face schimbari repede, fara prea multe batai de cap, absolut toate ideile sunt implementate aproape instantaneu, fara proceduri, memo-uri si alte tipuri de birocratie.

Ca si business: pentru ca poti fi prieten cu clientii si consumatorii. Ca si “corporatie”, ai tendinta sa privesti de sus pe toata lumea. That doesn’t happen when u’re small.

Ca si om: esti mai prietenos, flexibil, amuzant, vizionar, sincer decat un “stiff corporate guy”. Pentru ca esti mic si vrei sa faci mai bine, mai mult, mai inovativ, si toate astea cu mai multa ambitie.

So stay small.

De vreo doua luni m-am mutat pe Apple. And I found myself completely in love. Nu am timp ca sa spun de ce Apple, si implicit Mac OS X, este mai bun. It’s just simply better. Te face sa lucrezi cu placere. Si arata si bine, trendy, cool and so on.
Asa ca va sfatuiesc… switch, get a Mac! Andressa, stiu ca iti cauti laptop, ar trebui sa iei in considerare si varianta asta

Here is mine: a fine 17 inch Powerbook G4

… o schimbare buna, zic eu. Este mult mai usor de urmarit, navigat, explorat, si aduce si cateva feature-uri noi. Am fugit sa vad ce si cum… meanwhile, mai multe detalii gasiti aici.

… mare dezamagire. In ordine cronologica:

- Am plecat Sambata dimineata la 5, ca sa nu prindem trafic. LOL. Am ajuns la 9. Pe autostrada s-a mers bine, apoi bara la bara.

- Serviciile lasa de dorit: Ne-am dus la hotel la ora 12:00 (cum ni s-a spus la telefon), ca sa ne cazam.

-”Ne pare rau, cazarea se face de la ora 16:00″
-”Si noi ce facem pana atunci?”
-”Nu este problema noastra.” WTF?

- Preturi (mult prea) mari. O masa pentru doua persoane, intr-un loc ok, aproximativ 80 RON. WTF? Punem pariu ca in Bulgaria mananci doua zile cu banii astia?

- Taxa la toaleta. Inca. C’mon…

- La hotel, ti se retine buletinul pana verifica femeia de serviciu daca ai furat vreun prosop. Da, inca.

Ah ah ah. I’m a PC. Meet John Hodgman.
http://www.veoh.com/videoDetails.html?v=e97206szs4npk9

Astazi am realizat ceva foarte evident, un lucru pe care nu l-am bagat de seama pana acum: Am plecat de la birou, fredonand “La radio - Vama Veche”, pentru ca tocmai o auzisem pe-acolo. Urc in masina, aceeasi melodie.

Two hours later, m-am urcat in masina ca sa ma-ntorc la birou. In masina - “Speed of sound - Coldplay”. Inauntru, same thing.

So it hit me. Ascult Radio Guerrilla tot timpul. La fel colegii si majoritatea prietenilor mei. Apoi mi-am dat seama ca le cam cunosc si grila de programe  (stiu cand incep Logout, Guerrilight, La isla vorbita, imi place la nebunie Chillout si nu stiu cum se face dar duminica noaptea mereu ma prinde in masina Razboiul sfarsitului saptamanii)

Concluzie: cei de la Guerrilla au ascultatori destepti