Gândindu-mă la vrute si nevrute astăzi, am înțeles mai limpede ca niciodată că totul creste, pleacă si trece. Si mi se pare uimitor că oamenii nu înțeleg asta. Îsi transferă toate dorințele în viitor, fără să se gândească un moment că viitorul va trece la fel ca si trecutul.

Just do it. Asa cum a făcut Darius, de exemplu. Mare om :).

Nu mă dau în vânt după sărbători. Pentru că în majoritatea cazurilor si-au pierdut semnificația si pentru că, asa cum zice si Dragos, sunt de părere că îmi afectează business-ul, productivitatea, pentru că de sărbători am prea mult timp liber.

Asta nu înseamnă că nu sărbătoresc. Nicidecum. Mă bucur că zilele astea îmi amintesc că Domnul Isus a murit (si înviat) pentru păcatele mele. Însă nu suport sărbătorile din două motive:

1. Românii au uitat semnificația sărbătorilor. Pentru majoritatea, Pastele e doar un alt prilej de a avea concediu, de a merge la munte, mare, la țară, unde vor mânca si bea în nestire. Câți dintre noi ne gândim la adevărata semnificație a Pastelui?

2. Ce sărbătorim noi de fapt? Sărbătorim evenimente istorice foarte importante sau ne amintim de oameni care au făcut sacrificii sau fapte foarte imporante pentru omenire. Nu? Si de aici întrebarea / frustrarea mea: de ce ne amintim de oamenii / evenimentele astea doar o dată pe an?

Christos a murit pentru noi. A murit. Ne amintim de asta o singură dată pe an, când oricum suntem mai preocupați de sarmalele si friptura care ne asteaptă la mama acasă decât de adevărata semnificație a acestei sărbători. N-ar fi mai bine & corect din partea noastră să ne aducem aminte si să-i mulțumim, tot timpul anului?

Sărbători fericite! Nu uitați să vă gândiți un pic si la ceea ce sărbătoriți zilele astea.

Ieri, unul din proiectele în care sunt activ implicat a apărut (din nou) pe TechCrunch, pentru că a fost unul dintre cele 21 de proiecte alese pentru a participa la Web Mission.

E bine, e bine… e foarte bine.

Congrats Alicia si echipei.

Probabil din cauză că am început săptămâna în felul ăsta, toată ziua m-am întrebat de ce sunt încă în România. De ce sunt încă într-o țară mediocră, cu oameni plictisiți, aroganți, răi si indiferenți față de ceea ce se întâmplă în jurul lor, atât timp cât nu îi afectează.

În seara asta am participat la lansarea MaiMultVerde.ro, prima platformă online de voluntariat, în spatele căreia se află Organizația Mai Mult Verde. În timp ce Dragos Bucurenci îsi ținea discursul, it hit me:

Sunt încă aici pentru oameni. Pentru că dacă reusesc să fac abstracție de toate lucrurile urâte din țara asta, există oameni de calitate în România. Vreau să menționez câțiva dintre ei, pentru că merită:

Raluca, ‘long-standing friend & colleague’, cum o mai prezint uneori clienților. Una dintre cele mai inteligente tipe pe care le cunosc. Reuseste să-mi înțeleagă problemele complexe si mai mult decât atât, să dea si sfaturi bune.

Florin, care reuseste să mă uimească de foarte multe ori cu energia, pasiunea si entuziasmul pe care le pune în ceea ce face. Plus că, the guy really “thinks big”, si asta se datorează probabil celor 12 ani de Hi-Q din spate.

Vlad, o enciclopedie pe picioare în materie de business. Ambițios dar relaxat, entuziast dar temperat, impunător dar nu arogant. Fiecare discuție cu el mă reînvigorează.

Echipa de la Brainient & BrainTV, pentru că mă înțeleg atunci când sunt nervos, pentru că sunt la fel de dedicați jobului ca si mine, pentru că sunt inteligenți si pentru că ei sunt cei care fac lucrurile să se întâmple.

Dragos, pe care nu-l cunosc de foarte mult timp dar care are darul de a te entuziasma prin entuziasmul lui, ori de câte ori are ocazia.

Ar mai fi mulți si mă gândesc să scriu un post pe săptămână despre oamenii misto din România, dar sunt obosit si urmează o zi lungă.

Mulțumesc, prieteni.

Trăiesc într-un oras urât. Poate cel mai urât. Nu din cauză că e under construction, ci pentru că zi de zi mă lovesc de oameni, situații, orgolii, personalități, acțiuni pe care nu le înțeleg. Care mi se par deplasate, de prost gust, fără logică, iraționale. Care mă fac să mă gândesc că ar trebui să accept ofertele din Londra si să mă-ntorc în Romania peste câțiva ani.

Numărul 1:
Angajăm designer. Bătut palma, început lucru. După 3 zile: “greu, dom’le, greu. Eu mă duc în altă parte”.

Numărul 2:
Astăzi la ora 11:30, se opreste netul. Sunat la firma cu fibra:
- A picat netul
- Media convertor-ul are beculețele aprinse?
- NU
- Stai să văd… (după câteva momente, citez): “Emi, ăstia care lucrează la linia de tramvai tocmai au tăiat stâlpii si i-au urcat în basculantă. Au luat si fibra cu ei.”
- Speachless.

Trăim în România si asta ne ocupă tot timpul.

Acum vreo 10 zile Florin a venit la birou cu o tipă foarte misto. Desteaptă, entuziastă, vorbăreață, frumoasă, un pic timidă.

Este vorba despre Anya, noua fată din Hi-Q.

Succes, Anya, Florin & co.

La noapte plec împreună cu Florin la IMTO, în Iasi. Am fi plecat noi mai devreme, asa ca Dragos, dar Florin filmează clip în Vălenii de Munte (Orasul ăsta îmi sună cunoscut. Prietenii stiu de ce :D), asa că o să plecăm pe la 12.

IMTO se anunță un eveniment foarte interesant, fiind prima conferinţă din Moldova axată pe tendinţe şi oportunităţi în mediul online.

Sper să aibe wireless.

Filip vrea să facă o chestie misto: Să organizeze cursuri de programare și design web pentru adolescenți.

Programul se numeste Geek Meet*Teen si găsiti mai multe detalii aici.

Foarte misto. Succes, dude. Cum pot să ajut si eu?

Daniel Catana de la Capital mi-a luat un interviu care a apărut astăzi la secțiunea Business. Vorbesc despre Brainient, BrainTV, eOK, vertimo si alte proiecte în care sunt implicat, spun cum am început si încotro mă îndrept.

Îl puteți citi si online, aici.

Mai multe detalii aici.