Oamenii nu sunt multi-tasking, oricât de mult si-ar dori să fie. De fapt majoritatea dintre noi doar distribuim atenția dintr-un proiect în altul, crezând că avem capacitatea de a lucra pe mai multe fronturi în acelasi timp. Asta ne face să pierdem un lucru foarte important: concentrarea.

Esti mulțumit cu ceea ce faci? Steve Jobs spunea mai demult: “Îmi place să mă trezesc în fiecare dimineață, să mă uit în oglindă si mă întreb: Sunt complet mulțumit, fericit si împlinit cu ceea ce voi face astăzi? Dacă răspunsul este NU prea multe zile la rând, stiu că trebuie să schimb ceva.” Asta fac si eu, în fiecare dimineață, de vreo 2 ani încoace, iar acum câteva luni mi-am dat seama că nu sunt 100% mulțumit cu ceea ce fac. Pentru că…

… mi-am propus să schimb lumea. Si dacă vreau să schimb lumea trebuie să mă concentrez pe viziune. Jobul de la Brainient nu-mi permite asta pentru că sunt prea multe lucruri de făcut, prea mulți clienți care trebuie serviți, prea multe task-uri zilnice pe care nu-mi place să le fac si pe care cu siguranță altcineva le-ar face mai bine.

Nu există nu pot, există nu vreau. Când eram mic, sora mea îmi spunea tot timpul: “nu există nu pot, există nu vreau”, atunci când făceam exerciții la matematică. Îmi dau seama că nu mă mai pot implica în atâtea proiecte. Fără să constientizez direct, înseamnă că nu mai vreau.

The list, si analize de sfârsit de an. La fiecare început de an, majoritatea oamenilor îsi fac liste. Pe care le uită într-un sertar prăfuit si îsi văd de viața lor în continuare, mai mult sau mai puțin fericiți, mulțumiți sau împliniți. Am si eu o listă, pe care o revizuiesc si updatez odată la 3 luni. Nu e o listă de început de an, ci e una pe care o tot modific si revizuiesc din 2004 încoace.

Shift your focus, din 2 în doi ani. Asta fac eu, de ceva vreme încoace. Doi ani de freelancing, doi de media & teve, doi de software development. Urmează alți doi, care se anunță foarte interesanți. Pentru că trec din postura providerului în postura clientului. Până acum am încercat să le împac pe amândouă, dar mi-am dat seama că nu se poate. 

Nu plec nicăieri, doar îmi focusez atenția si resursele diferit. Voi rămâne în continuare CEO la Brainient, dar nu mă voi mai ocupa de operațiuni. O să continui să ofer consultanță si o să mă implic în dezvoltarea produselor pentru câțiva dintre clienții Brainient. În locul meu va veni cineva care cu siguranță se va descurca mai bine pe partea asta. 

În final, asa cum avem nevoie de MaiMultVerde, avem nevoie si de MaiMultăEducație. Dar mai durează până atunci, pentru că încă mai am am multe de învățat si piețe de reinventat. But I’ll shift my focus there too, at one point.

… e număr dublu. Si e un număr pe care mama o să-l citească cu mare interes. Pentru că pustiul ei de 22 de ani vorbeste despre viziune, pasiune, strategie si unul din proiectele la care lucrează - eOk. 

Foto: Cosmin Bumbuț

În numărul de Iulie-August îl avem si pe Bobby Yahoo, citim un banc cu (sau de, n-am ințeles) Laura Cosoi, iar Maria Dinulescu ne îndeamnă să nu o uităm. N-avem cum, având în vedere că e prima femeie care apare pe coperta Esquire România (Cristi, gresesc?)

Mai multe detalii găsiți pe blogul lui Cristi Lupsa.

M-am mutat de pe http://emi.brainient.com pe http://emigal.ro.

Alte detalii, coming soon…

Da. Detalii în curând.

E foarte interesant cât de repede trece timpul. Parcă ieri aveam 10 ani, parcă ieri era Ianuarie si mă pregăteam de un an nou.

Mi-am propus multe lucruri pentru anul ăsta, si pentru că nici eu n-am putut dormi azi noapte am revizuit lista de to-do.

Spre uimirea mea, am reusit să tai de pe listă 30% din ceea ce am scris acolo. Yay!

Anyway:

eOk merge foarte bine, primim mult feedback si trafic-ul creste văzând cu ochii. Săptămâna viitoare avem lansarea oficiala, la hotel Novotel. Can’t wait.

BrainTV trece prin schimbări majore, si promitem să-l relansăm în curând. Avem si ceva noutăți de prezentat cândva în viitorul apropiat.

vertimo se relansează luna asta. noutăți o grămadă si aici. good stuff.

Brainient creste, căutăm în continuare colegi noi.

skimbit e uber-successful, de curând ’skimmer-ul’ nostru a intrat în rețeaua gigya, si avem în dezvoltare câteva parteneriate cu startup-uri din US

Una peste alta, I love my job chiar dacă ziua de muncă are 12-13 ore. În schimb, m-am apucat de o chestie pe care v-o recomand si vouă. Alerg în fiecare seară cam 30 de minute, prin Tineretului sau Carol. Refreshing.

Gândindu-mă la vrute si nevrute astăzi, am înțeles mai limpede ca niciodată că totul creste, pleacă si trece. Si mi se pare uimitor că oamenii nu înțeleg asta. Îsi transferă toate dorințele în viitor, fără să se gândească un moment că viitorul va trece la fel ca si trecutul.

Just do it. Asa cum a făcut Darius, de exemplu. Mare om :).

Nu mă dau în vânt după sărbători. Pentru că în majoritatea cazurilor si-au pierdut semnificația si pentru că, asa cum zice si Dragos, sunt de părere că îmi afectează business-ul, productivitatea, pentru că de sărbători am prea mult timp liber.

Asta nu înseamnă că nu sărbătoresc. Nicidecum. Mă bucur că zilele astea îmi amintesc că Domnul Isus a murit (si înviat) pentru păcatele mele. Însă nu suport sărbătorile din două motive:

1. Românii au uitat semnificația sărbătorilor. Pentru majoritatea, Pastele e doar un alt prilej de a avea concediu, de a merge la munte, mare, la țară, unde vor mânca si bea în nestire. Câți dintre noi ne gândim la adevărata semnificație a Pastelui?

2. Ce sărbătorim noi de fapt? Sărbătorim evenimente istorice foarte importante sau ne amintim de oameni care au făcut sacrificii sau fapte foarte imporante pentru omenire. Nu? Si de aici întrebarea / frustrarea mea: de ce ne amintim de oamenii / evenimentele astea doar o dată pe an?

Christos a murit pentru noi. A murit. Ne amintim de asta o singură dată pe an, când oricum suntem mai preocupați de sarmalele si friptura care ne asteaptă la mama acasă decât de adevărata semnificație a acestei sărbători. N-ar fi mai bine & corect din partea noastră să ne aducem aminte si să-i mulțumim, tot timpul anului?

Sărbători fericite! Nu uitați să vă gândiți un pic si la ceea ce sărbătoriți zilele astea.

Probabil din cauză că am început săptămâna în felul ăsta, toată ziua m-am întrebat de ce sunt încă în România. De ce sunt încă într-o țară mediocră, cu oameni plictisiți, aroganți, răi si indiferenți față de ceea ce se întâmplă în jurul lor, atât timp cât nu îi afectează.

În seara asta am participat la lansarea MaiMultVerde.ro, prima platformă online de voluntariat, în spatele căreia se află Organizația Mai Mult Verde. În timp ce Dragos Bucurenci îsi ținea discursul, it hit me:

Sunt încă aici pentru oameni. Pentru că dacă reusesc să fac abstracție de toate lucrurile urâte din țara asta, există oameni de calitate în România. Vreau să menționez câțiva dintre ei, pentru că merită:

Raluca, ‘long-standing friend & colleague’, cum o mai prezint uneori clienților. Una dintre cele mai inteligente tipe pe care le cunosc. Reuseste să-mi înțeleagă problemele complexe si mai mult decât atât, să dea si sfaturi bune.

Florin, care reuseste să mă uimească de foarte multe ori cu energia, pasiunea si entuziasmul pe care le pune în ceea ce face. Plus că, the guy really “thinks big”, si asta se datorează probabil celor 12 ani de Hi-Q din spate.

Vlad, o enciclopedie pe picioare în materie de business. Ambițios dar relaxat, entuziast dar temperat, impunător dar nu arogant. Fiecare discuție cu el mă reînvigorează.

Echipa de la Brainient & BrainTV, pentru că mă înțeleg atunci când sunt nervos, pentru că sunt la fel de dedicați jobului ca si mine, pentru că sunt inteligenți si pentru că ei sunt cei care fac lucrurile să se întâmple.

Dragos, pe care nu-l cunosc de foarte mult timp dar care are darul de a te entuziasma prin entuziasmul lui, ori de câte ori are ocazia.

Ar mai fi mulți si mă gândesc să scriu un post pe săptămână despre oamenii misto din România, dar sunt obosit si urmează o zi lungă.

Mulțumesc, prieteni.

Trăiesc într-un oras urât. Poate cel mai urât. Nu din cauză că e under construction, ci pentru că zi de zi mă lovesc de oameni, situații, orgolii, personalități, acțiuni pe care nu le înțeleg. Care mi se par deplasate, de prost gust, fără logică, iraționale. Care mă fac să mă gândesc că ar trebui să accept ofertele din Londra si să mă-ntorc în Romania peste câțiva ani.

Numărul 1:
Angajăm designer. Bătut palma, început lucru. După 3 zile: “greu, dom’le, greu. Eu mă duc în altă parte”.

Numărul 2:
Astăzi la ora 11:30, se opreste netul. Sunat la firma cu fibra:
- A picat netul
- Media convertor-ul are beculețele aprinse?
- NU
- Stai să văd… (după câteva momente, citez): “Emi, ăstia care lucrează la linia de tramvai tocmai au tăiat stâlpii si i-au urcat în basculantă. Au luat si fibra cu ei.”
- Speachless.

Trăim în România si asta ne ocupă tot timpul.

Daniel Catana de la Capital mi-a luat un interviu care a apărut astăzi la secțiunea Business. Vorbesc despre Brainient, BrainTV, eOK, vertimo si alte proiecte în care sunt implicat, spun cum am început si încotro mă îndrept.

Îl puteți citi si online, aici.